De la observație la teorie: cum metodologia grounded theory revoluționează procesul de dezvoltare teoretică
În cercetarea socială sau în studiile în domeniul științelor umane, procesul de construcție a teoriei nu mai poate fi privit ca o simplă aplicare a unor modele preconcepute sau a unor cadre teoretice rigide. În ultimii ani, metodologia grounded theory a câștigat teren, fiind considerată o abordare inovatoare, în special datorită caracterului său inductiv și emergent. Aceasta nu doar că permite cercetătorilor să descopere concepte noi, dar și facilitează dezvoltarea unor teorii solide, bazate pe date concrete, în loc de presupuneri anterioare. În esență, grounded theory devine o punte între observație și teorie, oferind un cadru flexibil și adaptabil pentru explorarea fenomenelor complexe.
Ce înseamnă grounded theory și cum funcționează?
La prima vedere, termenul „grounded theory” poate părea complicat, însă, dacă îl analizăm mai atent, descoperim că este o metodă de cercetare care se bazează pe construirea teoretică din datele colectate pe teren. Spre deosebire de alte abordări, unde cercetătorul încearcă să confirme o ipoteză predefinită, grounded theory începe cu o zonă de cercetare relativ deschisă. Aici, obiectivul nu este să testezi o teorie existentă, ci să o dezvolți dinamic, pe măsură ce aduni și analizezi informațiile.
Procesul se desfășoară în mod continuu și iterativ: cercetătorul colectează date, le analizează și apoi ajustează întrebările sau metodele de colectare pentru a explora aspecte emergente. Această manieră de lucru se aseamănă cu un puzzle complex, unde fiecare piesă descoperită contribuie la conturarea unei imagini mai clare, dar care încă nu e completă. În final, teoria rezultată nu este impusă de la început, ci se naște organic, din interiorul datelor, fiind astfel mai reprezentativă pentru fenomenul studiat.
Abordarea inductivă: de la date la concepte
Unul dintre cele mai importante aspecte ale metodologiei grounded theory este natura sa inductivă. În loc să înceapă cu un cadru teoretic preexistent, cercetătorul se lasă ghidat de date și de observații. În acest sens, procesul de dezvoltare teoretică devine o activitate de descoperire, nu de confirmare. Se poate argumenta că această metodă este mai apropiată de modul în care oamenii, în mod natural, își construiesc înțelegerile despre lumea înconjurătoare: prin observație, experiență și ajustare continuă a presupunerilor.
Un exemplu concret ar putea fi studiul asupra modului în care tinerii din mediul urban își formează identitatea. În loc să presupunem din start că anumite influențe culturale sau sociale determină acest proces, cercetătorii pot începe cu interviuri și observații, apoi pot identifica concepte emergente precum „autenticitate”, „apariție socială” sau „apartenență”, pe care le pot conecta pentru a construi o teorie proprie despre modul în care aceste elemente influențează procesul de formare a identității.
Conceptul de emergență și rolul său în dezvoltarea teoretică
Un alt element definitoriu al grounded theory este conceptul de emergență. În cercetarea tradițională, de multe ori, teoria este deja formulată și cercetarea are menirea de a o testa sau valida. În schimb, în abordarea emergentă a grounded theory, conceptele și relațiile dintre ele apar în mod natural, din fluxul datelor. Asta înseamnă că teoria nu este programată dinainte, ci se formează treptat, pe măsură ce cercetătorul descoperă și interpretează perspectivele participanților.
De exemplu, într-un studiu despre comportamentul consumatorilor online, cercetătorii pot începe cu interviuri și observații, iar în timpul analizei, pot descoperi conceptul de „încredere digitală” ca fiind central pentru înțelegerea motivelor de cumpărare. Pe măsură ce adună mai multe date, pot identifica relații între „încredere” și alte variabile precum „reputație” sau „recenzii”, formând astfel o teorie emergentă despre factorii care influențează deciziile de cumpărare online.
Etapele procesului: de la codificare la teorie
Procesul de dezvoltare teoretică în grounded theory implică mai multe etape interconectate. În primul rând, cercetătorul realizează codificarea deschisă, unde analizează datele pentru a identifica concepte și categorii preliminare. Această etapă este crucială, deoarece aici se pun bazele pentru orice construcție teoretică ulterioară. Fiecare fragment de text, fie o expresie sau un comportament observat, poate deveni un concept important dacă este relevant pentru fenomenul studiat.
Ulterior, se trece la codificarea axată (axial coding), unde se stabilesc relațiile între concepte și categorii. În această etapă, cercetătorul încearcă să înțeleagă cum anumiți factori influențează alți factori și cum se organizează aceste relații într-un întreg coerent. În final, se face codificarea selecțivă, în care se selectează cele mai relevante concepte și relații pentru a construi o teorie unitară, care să explice fenomenul în ansamblul său.
Beneficiile și limitările abordării grounded theory
Unul dintre cele mai mari avantaje ale metodei grounded theory este flexibilitatea sa. În lumea reală, fenomenelor sociale li se schimbă și li se complică mereu contextul, iar o metodă rigida, predeterminată, poate fi irelevantă sau limitativă. Grounded theory permite cercetătorului să răspundă acestei complexități, dezvoltând concepte și relații pe măsură ce apar noi date.
